Partenerul preferat al lui Amza Pellea: „Nu înjură, nu bârfeşte, nu este invidios. Într-un cuvânt, are numai calităţi!”

Amza Pellea, o legendă a cinematografiei românești, rămâne în inimile și memoria cinefililor drept unul dintre cei mai talentați și carismatici actori pe care i-a oferit scena artistică românească. Născut pe 7 aprilie, Pellea a îmbogățit lumea teatrului și filmului cu personaje memorabile, devenind un simbol al identității culturale românești. Fiecare rol interpretat de el a fost încărcat cu pasiune, profunditate și o neegalată măiestrie actoricească, de la eroicul Decebal din „Dacii” până la inconfundabilul Nea Mărin, care a adus zâmbete pe buzele a milioane de români.

Contribuția lui Amza Pellea la cinematografia românească a depășit granițele ecranului, actorul fiind recunoscut și pentru spiritul său cald și generos. Colaborarea sa cu Sergiu Nicolaescu pentru filmul „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” nu numai că a oferit publicului o interpretare excepțională a personajului Ipu, ci a marcat și o etapă importantă în istoria filmului românesc. Pe 7 aprilie, în amintirea zilei sale de naștere, comunitatea artistică și admiratorii săi își aduc omagiu, celebrând moștenirea inestimabilă pe care Amza Pellea a lăsat-o în patrimoniul cultural românesc. Prin talentul său unic, Pellea a traversat barierele limbii și culturii, devenind un ambasador al valorilor românești în întreaga lume.

Vezi și: Detaliile mai puțin știute despre ecoul carpatin al dramaturgiei și cinematografiei. Povestea lui Amza Pellea, de la Olt la Shakespeare

„Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” este unul dintre cele mai apreciate filme ale lui Sergiu Nicolaescu, beneficiind de un scenariu năucitor și dureros.

De altfel, regizorul a realizat acest film cu speranța că va participa cu el la Festivalul Internaţional al Filmului de la Cannes.

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, filmul cu care Sergiu Nicolaescu a schimbat abordarea

Cu toate că, înainte de Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Sergiu Nicolaescu s-a bazat pe producții istorice cu iz comunist ca Dacii sau Mihai Viteazul, acesta a decis să schimbe macazul, influențat de succesul altor filme care au ajuns la Cannes, precul Scurtă Istorie, Cântecele Renașterii, Pădurea Spânzuraților, Telegrame, Afacerea Protar, S-a furat o bombă sau Darclée.

Vezi și: “Osânda”, cadrul iubirii secrete a lui Amza Pellea: filmul care ar fi trebuit să nu existe, sursa unei povești fascinante

„În 1964 sau 1965 eram la Paris lucrând pentru firma «Franco-London Film» la scenariul «Castelul din Carpaţi», inspirat din romanul lui Jules Verne. Eram cu un colectiv de cinci-şase autori francezi printre care şi Christian-Jaque. Filmul urma să fie realizat în România. Din partea română mai fusese trimis şi scriitorul Titus Popovici, pe care nu-l cunoşteam personal. Într-o seară, pe malul Senei, i-am povestit lui Titus un subiect care mă preocupa. I-a plăcut şi m-a întrebat dacă poate să scrie o nuvelă, cu menţiunea că este după o idee de Sergiu Nicolaescu.

Ulterior a apărut nuvela Moartea lui Ipu, care a luat premiul Academiei în acel an. Nu era menţionat că era după o idee de-a mea. Terminasem Mihai Viteazul şi aveam chef de un film de artă. Am luat nuvela şi am plecat la München, unde am scris direct scenariul regizoral. Am predat scenariul directoarei Studioului de la Buftea, care mi-a spus că şi Lucian Pintilie doreşte să ecranizeze aceeaşi lucrare. Am vorbit cu Titus.

Nu era interesat de adaptare şi lăsa studioul să decidă cine face filmul. Eu aveam dovada, de care Titus uitase, că nuvela avea la bază o idee care-mi aparţinea. Aşa am reuşit să fac filmul”, declara Sergiu Nicolaescu, în memoriile sale, conform adevarul.ro.

Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte este primul film românesc care a beneficiat de un remake internaţional, așadar, Sergiu Nicolaescu a dat, cu adevărat, lovitura cu această peliculă.

Ciobănescu Iancu, erou de film și coleg de platou cu Amza Pellea

Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte a avut parte de o distribuție aleasă, în frunte cu Amza Pellea, actorul care l-a interpretat pe Ipu, nebunul satului. Alături de acesta a jucat și Iancu, un ciobănesc despre care Pellea avea să susțină că ar fi colegul ideal de platou al unui actor.

„De când fac eu film, anul acesta am avut, în sfârşit, norocul să lucrez cu un partener aşa cum mi-am dorit întotdeauna. Rar să te înţelegi cu partenerul dintr-o singură privire. Nu mai vorbesc de faptul că lancu, aşa îl cheamă, este primul coleg care, jucând împreună de-a lungul unui film, nu a încercat niciodată să-mi încalce vreo replică.

Lucru de necrezut aproape, nu m-a întrebat niciodată ce contract am. Nu-mi cere ţigări sub pretextul de mult tocit: Pe ale mele le-am uitat la garderobă. Cu toate că este la primul film, lancu nu şi-a exprimat niciodată dorinţa de a mai face şi altele. În general, se poartă, ca un înţelept.

Este un exemplu de modestie şi punctualitate. Execută corect şi prompt tot ce i se cere. Am învăţat foarte mult de la el, mai ales în domeniul comportării fireşti, neafectate. Nu se duce în pauzele de filmare la regizor să-l influenţeze, ca în momentul în care eu spun marele monolog al filmului, să-i facă lui nişte prim-planuri de ascultare, chipurile pentru un montaj mai nonconformist, deci «mai modern».

Nu are pretenţia să i se rezerve cutare sau cutare loc în autobuz, respectă şi iubeşte pe toţi membrii echipei. Nu înjură, nu bârfeşte, nu este invidios. Într-un cuvânt, are numai calităţi. Din această cauză mi-a câştigat definitiv admiraţia şi dragostea, drept care, dacă nu ar fi iubit cu atâta pasiune libertatea, i-aş fi făcut cadou o zgardă. Da, o zgardă! A!

Vezi și: Cum a ajuns să joace Amza Pellea rolul lui „Mihai Viteazul” și cum l-a pierdut Sergiu Nicolaescu. Ceaușescu intervine în disputa aprigă pentru rol

Am omis să vă informez că lancu este un superb câine ciobănesc cu care am avut marea plăcere să joc în filmul Moartea lui Ipu. Când vor apărea aceste rânduri, Iancu va fi de mult printre ai săi, la stână. Tare mult aş vrea să ştiu ce va povesti el celorlalţi dulăi în nopţile lungi de iarnă viscolită. Pentru că am uitat să vă spun: singurul defect al lui Iancu constă în faptul că pentru el toţi oamenii sunt ciobani, indiferent de defectele care îi diferenţiază. Săracu’ lancu! Cu asemenea mentalitate nu ajungi vedetă!“, scria Amza Pellea în 1972, în revista Cinema.